Povestea satului din Banat resuscitat de artisti. O casa valoreaza acum zeci de mii de euro

Un satuc uitat de lume din Banat, populat doar cu batrani si capre, a renascut datorita artistilor care s-au mutat acolo. Suna a basm. Ei bine, e o stire cat se poate de reala si se intampla in Romania.

Socolari este un sat aflat la 120 de kilometri de Timisoara. Aici, in anii ’90, isi faceau practica de vara studentii de la Facultatea de Arte Timisoara, sectia Pictura.

Frumusetea locului neatins de civilizatie a atras primul cumparator. Iosif Tasi, un artist plastic, si-a cumparat in 1998 o casa in Socolari.

Locuia acolo cate doua, trei luni, in vacante, timp in care prietenii si colegii il vizitau constant.

Indragostindu-se, la randu-le, de frumusetea si pitorescul zonei care parca te teleporteaza in urma cu 80 de ani, au inceput si ei sa-si cumpere case in Socolari si in satele vecine.

In 2008, Iosif Tasi a renuntat la postul de profesor titular si a parasit Timisoara definitiv, in favoarea Socolariului – spre marea mirare a localnicilor, care insa l-au primit cu bucurie.

Astazi, peste 20 de artisti au populat localitatea, readucand-o la viata, ba chiar transformand-o intr-un adevarat centru cultural -cu mare grija de a nu altera frumusetea locului.

Fiecare artist organizeaza actiuni pe domeniul sau de preocupare. Aproape toata paleta artistica este reprezentata in Socolari: pictori, sculptori, restauratori, scriitori, regizori, actori, muzicieni.

Intalnirile, festivalurile si simpozioanele organizate de acestia aduc la Socolari artisti si de peste hotare.

Valoarea imobiliara a zonei a crescut considerabil – de la 2.000 de marci germane -pretul unei case traditionale in urma cu 20 de ani- la 20.000 de euro, in prezent. Multi straini au devenit interesati sa cumpere proprietati in Socolari si in imprejurimi.

De cand Socolari nu-i mai e doar casa de vacanta, ci acasa, Iosif Tasi si-a mai descoperit o pasiune: albinele.

Totul a inceput din nevoia de culoare intr-un verde nesfarsit.

“In spatele casei mele e un deal abrupt. Am simtit nevoia de niste pete de culoare. Si am cumparat trei stupi. Azi am 78 de familii”.

Mierea albinelor lui Iosif Tasi a castigat medalii de aur si argint, la concursuri internationale.

Vorbeste despre albine cu aceeasi insufletire cu care vorbeste despre arta.

“Albina e o scoala -de apropiere de natura, de trait in armonie perfecta cu natura. Apicultura nu e exploatare, cum acuza unii, chiar e sprijin pentru aceste vietati atat de importante in ecosistemul nostru ca, daca ar disparea, in 5 ani ar disparea omul.”

Nu ii e dor de oras.

“La oras, deservesti un sistem. Orasul te inghite, te consuma, te traieste el pe tine.”

Iosif Tasi e liber. Liber sa creeze, sa albinareasca, sa priveasca iarba cum creste, sa plece oricand si oriunde are chef sau treaba.

“Calatoresc, am telefon, internet. Nu sunt in pustiu aici. E doar o insula. Care-mi ofera toata libertatea si linistea din lume.”

Diferenta intre vremurile in care locuia la oras si acum e ca ceea ce atunci era un refugiu de care se

Articol complet aici

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *